Am 22 de ani și sunt fericită

Te avertizez de pe acum, este un post personal ăsta. Cred că fac un obicei din a scrie câte un articol, de fiecare dată când mai adaug un an la frumoasa mea vârstă. Anul trecut mă bucuram că am avut un an însemnat cu 20 nebun, anul acesta mă bucur că am avut un an diferit, ușor frustrant pe alocuri dar spre final mă simt foarte fericită.

Anul trecut în perioada zilei de naștere am ales să merg în Cluj la o prietenă. Apoi am sărbătorit cu alți prieteni buni. Au venit sărbătorile și am dat o fugă până la Roma (plănuind să fac o grămadă de poze dar…mi-am uitat încărcătorul acasa). M-am întors de Revelion, am petrecut frumos și am zis hai să mă gândesc cum ar trebui să decurgă anul ăsta pentru mine. Mi s-a părut cel mai potrivit…this year will be all about me.

Chiar dacă rezoluția am făcut-o la începutul anului, îmi place evaluarea să o realizez în preajma zilei mele de naștere și tot atunci să mă gândesc ce va urma. Iar anul ăsta a fost about me, dar într-un mod în care mă așteptam mai puțin.

Îmi doream să fie anul în care o să îmi focusez atenția la defectele mele, o să încerc să le repar și o să devin super-eu dar….

…a fost un an în care m-am bucurat de reușitele prietenilor mei care și-au contruit drumul după bunul plac, am petrecut mai mult decât îmi stă în fire, am petrecut momente frumoase alături de oameni din alte țări, am avut cel mai tare banchet, cel mai scurt curs festiv, am trecut împăcată peste o notă la licență care pentru unii a părut mică, am stat acasă 2 luni jumate (nu am mai stat atât de când am plecat la facultate), m-am bucurat de frumusețea orașului natal vara, de aerul medieval al Cetății Făgărașului în timpul festivalului, de apusul văzut de la Olt, de ieșiri seara.

Toate astea în timp ce îmi doream cu tărie să plec în octombrie într-un internship în afară. Nu s-a mai întâmplat asta, așa că am ales varianta de back-up: să mă mut în București. După 2 săptămâni și ceva în care m-am pregătit pentru 2 admiteri, la una am picat cu brio, la cealaltă am intrat la buget. Fericire mare, dar trebuia să căutăm garsonieră.

Am făcut o grămadă de drumuri București-Băicoi-Făgăraș, am pierdut trenuri, am ajuns noaptea acasă, cu 4 zile înainte de a ne muta ne-a “picat” garsoniera.

Iar acum stau cu prietena mea cea mai bună într-o garsonieră foarte drăgălașă, într-un cartier frumos și mă bucur de București. Da, m-am obișnuit acolo și da, îmi place în București.

Și a venit ziua mea în jurul căreia nu am făcut mare tam-tam, cum fac de obicei pentru că nu mai pot de atâta entuziasm. Am avut cred că una dintre cele mai frumoase zile de naștere: am primit urări de unde mă așteptam mai puțin, în modul în care mă așteptam mai puțin, i-am simțit pe cei dragi aproape chiar dacă sunt răspândiți în lume, m-am simțit apreciată, am întâlnit-o pe învățătoarea mea pe care nu am mai văzut-o de 7-8 ani.

Da, acum pot să zic că s-a împlinit ce mi-am dorit pentru anul ăsta pentru că a fost despre mine. Despre mine în ipostaze în care mă așteptam mai puțin, despre mine care interacționează mai mult cu oamenii, despre mine care se încăpățânează să facă ce vrea, despre mine care descoperă noi direcții.

Chiar dacă deh, am mai îmbătrânit cu un an, nu pot decât să mă bucur pentru că așa mă simt mai aproape de momentul în care voi putea să spun “Am __ ani și sunt fericită și împlinită”.

PS: Sunt curioasă cine are curiozitatea de a citi postul până la final. Știu, e mai nu știu cum.