Oamenii nu sunt motivați. Eu nu pot să fac lucrul X pentru că nu sunt destul de motivat/ă. Nu mai fac lucrurile cu plăcere pentru că sunt demotivat/ă.
Și așteptăm să ne pice motivația din cer.
Dar dacă nu pică, dăm vina pe ea. E o scuză bună, nu?
Nu am citit cărți despre motivație, dar am putut să observ cum funcționează mecanismul. Din punctul meu de vedere, există 2 tipuri de motivație: internă și externă.
Motivația internă este cea pe care o găsești în interiorul tău. Vine o dată cu autodisciplina și autocontrolul în momentul în care îți învingi lenea și găsești plăcere în ceea ce faci.
Motivația externă vine din diverse surse: cărți, filme, povești de succes, oameni care te motivează, în urma unei experiențe care te-a încărcat cu energie etc.
Prima doză de motivație
Probabil ai mai trecut prin astfel de momente, dar nu te-ai gândit că e motivație. La un moment dat, când realizezi că este prima doză adevarată de motivație, ceva face click. Te simți plin de energie, de abia aștepți să te pui pe treabă, de mâine o să rupi pământul în 2 cu entuziasmul pe care îl ai. Nu te-ai mai simțit atât de puternic și de motivat de când te știi!
Următoarele doze de motivație
După 3-4 zile entuziasmul dispare. Și iar apare monotonia și sentimentul nu am chef azi. Și mai încerci să găsești undeva motivație. Într-un rezultat pe care îl ai. Într-o poveste pe care o citești într-o revistă. Făcând ceva ce îți place. Și mai iei încă o doză și încă una…
Când motivația dispare
Aici apare cercul vicios. Îți dai seama că fără motivație lucrurile sunt nasoale. Că nu dai același randament, că faci lucrurile în silă, că zilele și munca sunt monotone. Încă un rând, vă rog.
Astfel pierzi timp prețios scuzându-te că nu ești motivat. Dacă îți permite stilul de viață, în loc să te scuzi că ești demotivat, fă altceva. Ieși la o plimbare, practică un sport, acordă puțin timp hobby-ului preferat, citește o carte. Diluează sentimentul de “nu sunt motivat”.
Fă un calcul în decursul unei săptămani, cât timp pierzi pretinzând că nu ai motivație să faci lucrul X sau Y. Când o să vezi suma, cred că nu mai ai nevoie de alt factor motivator dacă îți dai seama cât pierzi din cea mai scumpă resursă.
Dezintoxicare
Ei bine, asta este parte cea mai grea din mai multe motive: pentru că trebuie să înveți să nu te mai vaiți, pentru că trebuie să renunți la una dintre scuzele bune, pentru că trebuie să te autodisciplinezi.
Și nu, nu te aștepta să te motiveze cineva să faci asta.
Mereu am zis că tot tam-tam-ul cu motivarea este o aberație. Pentru că durează puțin dacă este externă, pentru că te învață să te scuzi, pentru că îți oferă comoditatea de a fi mai puțin disciplinat.
Pentru că e bine când există și rău când nu, dar ca de obicei ne place să avem din când în când o mică doză de plăcere sau satisfacție în diverse forme.
Nu, nu militez pentru înlăturarea motivației. Nu zic că este un lucru cumplit. Doar că trebuie să ne folosim de ea cu grijă și nu pentru a ne masca lenea sau alte defecte folosind ca scuză motivația. Și mai ales, nu pentru a spăla alți oameni pe creier.
Nu este o infracțiune să îți placă să fii motivat, este o infracțiune să lași lucrul ăsta să te tragă în jos.
Tu te simți tras în jos de viciul motivației?
Pingback: 10 articole dragi din 2011 | Raluca Tănase