Acum 2 săptămâni eram în focurile IMPACT Marketing School. Am aplicat luni, miercuri am avut interviul, miercuri seară am aflat că am fost acceptată și sâmbătă am purces către 10 zile petrecute în mirifica noastră capitală.
Pe scurt, cam ce s-a întâmplat acolo, poate fi împărțit în 2:
1. Partea de prezentări – am avut parte de o serie de prezentări care mai de care mai faine:
- Andrei Iordache – Branding
- Eliza Rogalski - PR & Comunicare
- Bogdana Butnar – Strategie
- Andrei Tripșa – Creative Marketing
- Alfred Dumitrescu – Cercetare
- Titus Căpîlnean – Social Media
2. Partea practică
Într-una din zile am mers la Hellenic Coca-Cola unde a trebuit să realizăm niște brief-uri pentru Dorna și Poiana Negri. Mai pe fugă așa, le-am dat noi de cap și ne-au prins bine pentru ceea ce a urmat.
Principala activitate a fost realizarea unui brief pentru Ursus, pentru a îl aduce în lista preferințelor tinerilor din țara noastră. Sâmbătă, duminică am lucrat intens la brief-uri, duminică am dormit în medie 1.5-2 ore, iar luni dimineață am pornit către Bucharest Hubb să ne dăm rotunzi cu prezentările noastre.
Am avut fiecare echipă la dispoziție 30 de minute de prezentare + întrebări. Grant McKenzie, Vicepreședinte de Marketing în cadrul Ursus Breweries ne întorcea pe toate părțile și ne descosea în ceea ce privește costurile, iar celelalte doamne ne mai aruncau din când în când câte un zâmbet.
După ce am plecat fericiți de acolo că nu ne mai tremurau chiloții, seara am petrecut, iar marți ne-am întors amărâți la casele noastre și am umplut Facebook-ul de poze și comentarii.
Trecând de rezumatul cu ce s-a întâmplat la IMS, sunt câteva motive pentru care mi-a plăcut la nebunie și mi-s tare tare bucuroasă că am mers.
1. Am fost o gașcă de participanți faini - voioși, puși pe competiție (cum zicea și Andrei, când intram în camera unei alte echipe se facea liniște, să nu cumva să audă spionul din ce lucrează ei) și mai ales cu mintea deschisă. De la fiecare puteai să înveți ceva și rapid am ajuns să ne simțim de parcă ne-am cunoaște de ceva vreme.
2. Echipa de organizare – eram curioasă să văd cum se întâmplă lucrurile și într-o altă organizație și de la ei am reușit să aflu mai multe despre VIP dar și despre cum a decurs organizarea IMS. Sunt niște oameni tare faini, cu niște proiecte la fel de drăgălașe.
3. Locul în care am stat – eram toți entuziasmați pentru că ne simțeam ca în tabără. Dimineața haos la micul dejun, multă lume într-o cameră, fiecare cu piticii lui pe creier. Eu mă simțeam ca în casa Big Brother dar era tare fain să stăm toți împreună, să facem programul la baie, seara să stăm la povești și toate cele.
4. Informațiile noi pe care le-am aflat – de pe ici, de pe acolo, am aflat o grămadă de lucruri noi și am deschis și noi ochii împăienjeniți de teoria cu care suntem îmbuibați la facultate, învățând un strop din cum se mișcă marketingul în lumea reală. Mama lor de 4P.
5. Bucureștiul – cred că orașul ăsta e un fel de Indie a României. Mizerie, oameni suspecți, agitație, zombi corporatiști care nu știu să zâmbească luni dimineața, vânzători de șosete în colț la Unirii, lume grăbită la metrou care te calcă pe picioare și alte elemente negative din peisajul bucureștean. Daaaaar, are o grămadă de locuri faine, clădiri cu arhitectură frumoasă (astupate de bannere, ce e drept), cluburi, parcuri, oportunități, ditamai corporațiile etc etc. Deși la un moment dat îmi devenise simpatic, nu prea cred că aș fi tare fericită să locuiesc acolo. M-am convins.
6. Prezentările – fie că vorbeam în fața a 100 de persoane, fie că vorbeam în fața a 10 persoane, nu aveam nici un fel de emoție. De vreo 2 luni încoace mi-am dat seama că dacă e în sală vreun reprezentant al unei companii, mi se înmoaie picioarele și mă ia cu leșin (exagerez). Și uite așa mi-am dat seama că e încă un element la care trebuie să mai lucrez.
7. Speakerii – fie că au fost prezentări mai mult sau mai puțin pe placul meu, oamenii respectivi sunt foarte faini pentru câte știu și în câte s-au implicat până acum. Și mi-au dat încă un motiv să mă oftic pentru oportunitățile pe care le oferă Bucureștiul.
Și cu toate astea zise, cred că am rezumat povestea Impacților de anul ăsta. 10 zile toți într-o casă, alergând de colo-colo la training-uri, muncind seara la minunatele briefuri, nopți cu ore puține de somn sacrificate de dragul distracției și 37 de oameni faini.
PS: Nu uitați, dacă vrem să fim creativi, trebuie să pronunțăm des cuvântul c***t. 
