Nu ești îndeajuns de bun

Ești îndeajuns de bun? Exact, nu ești. Știi și de ce? Din cauza ta.

Lenea ne omoară pe toți, spune o vorbă

Parcă nu putem să îi facem față, nu? E iarnă, mergi prin frig iar când intri în casă te izbește o căldură moleșitoare. De ce să te apuci de treabă când poți să te uiți la un film, să îți găsești nimicuri de făcut sau orice altceva ca să ai o scuză că ți-ai ocupat timpul.

E seară, te ia somnul. Totuși, mai ai treabă de făcut. E pentru mâine? Dacă nu, nu-i nici o problemă, acum dormi, te odihnești bine iar mâine vei fi mai eficient decât azi. Vei face și ce ți-ai propus pentru mâine, și ce ți-a rămas de azi. Pare o afacere bună. 

Dimineața. Nu ești constrâns de școală sau job, poate e chiar weekend. De ce să dormi doar de câte ore are nevoie un adult? Lenevitul în pat dimineața și telefonul pus pe snooze parcă sunt prea frumoase ca să le refuzi.

Sunt scenarii de care dai zi de zi, mai mult sau mai puțin în forma asta. Dar te regăsești în ele, nu?

…sau ne lăsăm noi omorâți de ea?

Mereu tinzi să alegi calea cea mai ușoară. E mai ușor să lenevești o oră în pat decât să te trezești buimac și să încerci să își revii, e mai ușor să pretinzi că ești ocupat decât chiar să îți ocupi timpul util, e mai ușor să lași lucrurile de pe o zi pe alta decât să le faci pe toate în aceeași zi.

Dar știi că toate alegerile astea sunt făcute de tine, nu? Deci nu lenea e de vină. Alegerile tale, prin care tu lași lenea să te copleșească.

Ești cine îți dorești să fii? Ce te împiedică?

Îmi doresc să pot face și eu asta, îmi doresc să fiu și eu ca X, îmi doresc să nu mai fiu așa, să nu mai am defectul ăsta etc etc. Sunt o grămadă de lucruri care te nemulțumesc la tine, sau care ar putea fi îmbunătățite.

Ești cine îți dorești să fii? Nu mă refer aici la obiectivele profesionale, sau cum vrei să ajungi în viață bogat, cu familie, cu copii deștepți, casă cu 2 etaje etc. Mă refer la cum îți dorești tu să fii ca om, ce clități vrei să ai.

Și cel mai probabil ajungem din nou la un răspuns negativ. Nu, nu sunt cum îmi doresc să fiu. Iar vina e tot a ta. Tot din cauza ta nu ești ceea ce îți dorești.

Te urăsc…

Pentru lucrurile enumerate mai sus vă urăsc pe toți cei care vă regăsiți în ceea ce am spus. Pentru că sunteți leneși, vă mințiți singuri și mai apoi vă căutați scuze. Pentru că nu faceți nimic ca să deveniți mai buni și nici nu încercați, sau pentru că încercați, dar doar atât, cât să nu vă obosiți.

Dragii mei, nu mai cădeți în propria capcană. Aveți o minte și un corp pe care să le controlați. Folosiți-vă de ele, nu deveniți sclavul lor.

…dar mă urăsc și pe mine.

Tot cam din aceleași motive. Nu am scris articolul ăsta pentru că sunt persoana potrivită să dau sfaturi de dezvoltare personală sau să îi dau o tentă motivațională postului.

De multe ori pic în propria capcană. Și cu cât pici mai des, cu atât îți faci mai mult rău. Pentru că poți da în ignoranță sau pur și simplu poți să lași lenea să te copleșească până când te afectează.

Din asta principala mea dorință pentru anul ce vine (și pentru ceea ce vreau să ajung) este să devin mai bună. Să îmi cunosc defectele, să insist asupra lor și să le elimin sau să le întorc într-o direcție favorabilă. De la începutul anului am început să fac ceva pași în direcția asta și chiar dacă sunt micuți, rezultatele se văd. Nesemnificative, însă bune pentru a ști că merită să încerci mai mult.

Nu crezi că merităm mai mult?

Am întâlnit persoane care mă admirau pentru faptul că făceam eforturi să mă trezesc dimineața, alergam de colo-colo toată ziua, încercam să nu fiu ca ceilalți din jurul meu. Și îmi e rușine când o persoană mă apreciază. Pentru că nu sunt destul de bună ca să mă aprecieze.

Nici tu nu ești bun ca să te aprecieze cineva. Pentru că deși crezi că ești eficient, nu ești, deși ai impresia că ești ocupat, nu ești, doar pierzi vremea, deși ai scuze pentru fiecare chestie cu care o dai în bară, e una puerilă.

Pentru că deși știi că tu ești de vină, cauți scuze.

Chiar nu ești îndeajuns de bun.